[Fap 27:5 ], (Greaca Lycia), numele unei regiuni muntoase, dar foarte fertile, în sud-vestul Asiei Mici, lângă Marea Mediterană, opus insulei Rodos. După ce și-au pierdut independența, lycienii au fost încorporați în Imperiul Persan, apoi în imperiul lui Alexandru cel Mare și al Seleucizilor. În 188 î.Hr., au fost anexați la Rodos, în 168 î.Hr., au obținut autoguvernare, iar în 43 d.Hr., au devenit o provincie romană cu capitala la Myra. Un alt oraș din această provincie era Patara [Fap 21:1 ], renumit pentru cultul zeului grec Apollo. Mulți evrei locuiau în Lycia.

Dicționar biblic al lui Adolf Novotný