Primii creștini: „fuga la Pella”
În ceea ce este cunoscut sub numele de „fuga la Pella”, cu ceva timp înainte de distrugerea romană a Ierusalimului în anul 70 d.Hr., tradiția susține că o sectă iudeo-creștină de nazoreeni s-a îndreptat spre Pella și s-a stabilit în oraș, care a devenit un centru iudeo-creștin în primele zile ale creștinismului. Potrivit lui Epifanie, discipolii au fost avertizați în mod miraculos de Hristos să părăsească Ierusalimul din cauza asediului pe care urma să-l sufere.

Epifanie afirmă că după distrugere, unii s-au întors la Ierusalim. Similar cu Epifanie, Eusebiu de Cezareea povestește cum Pella a fost un refugiu pentru creștinii din Ierusalim care fugeau de Primul Război Iudeo-Roman în secolul I d.Hr. Se presupune că Pella a fost locul uneia dintre cele mai vechi biserici ale creștinismului, dar nu s-au găsit dovezi în acest sens. Potrivit istoricului Edward Gibbon, Biserica timpurie din Ierusalim a fugit la Pella după ruinarea templului, rămânând acolo până la întoarcerea lor în timpul domniei împăratului Hadrian, făcându-l un loc secundar de pelerinaj pentru creștinii timpurii și pentru creștinii moderni de astăzi.

Wikipedia