Valea Regilor (arabă: وادي الملوك Wādī al-Mulūk; coptă: ϫⲏⲙⲉ, romanizat: džēme), cunoscută și sub numele de Valea Porților Regilor (arabă: وادي أبواب الملوك Wādī Abwāb al-Mulūk), este o vale în Egipt unde, pe o perioadă de aproape 500 de ani, din secolul al XVI-lea până în secolul al XI-lea î.Hr., au fost săpate morminte în stâncă pentru faraonii și nobilii puternici ai Noului Regat (dinastii de la a XVIII-a la a XX-a ale Egiptului Antic). Valea se află pe malul vestic al Nilului, opus orașului Theba (Luxorul modern), în inima Necropolei Tebane. Wadi-ul constă din două văi: Valea de Est (unde se află majoritatea mormintelor regale) și Valea de Vest (Valea Maimuțelor). Cu descoperirea din 2005 a unei noi camere și descoperirea din 2008 a două intrări suplimentare de morminte, valea este cunoscută pentru a conține 63 de morminte și camere (variind în dimensiune de la KV54, o groapă simplă, la KV5, un mormânt complex cu peste 120 de camere). A fost principalul loc de înmormântare al marilor figuri regale ale Noului Regat Egiptean, precum și al unui număr de nobili privilegiați. Mormintele regale sunt decorate cu scene din mitologia egipteană și oferă indicii despre credințele și practicile funerare ale perioadei. Aproape toate mormintele par să fi fost deschise și jefuite în antichitate, dar ele încă oferă o idee despre opulența și puterea faraonilor. Această zonă a fost un punct de interes pentru explorarea arheologică și egiptologică încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar mormintele și înmormântările sale continuă să stimuleze cercetarea și interesul. Din anii 1920, valea a devenit faimoasă pentru descoperirea mormântului lui Tutankhamon și este unul dintre cele mai faimoase situri arheologice din lume. În 1979, a devenit un sit al Patrimoniului Mondial, împreună cu restul Necropolei Tebane. Explorarea, excavarea și conservarea continuă în vale, iar un nou centru turistic a fost deschis recent.

Wikipedia