Stoa Regală (ebraică: הסטיו המלכותי, romanizat: Ha-stav ha-Malkhuti; cunoscută și sub numele de Colonada Regală, Porticul Regal, Claustrul Regal, Basilica Regală sau Stoa Basileia) a fost o basilică antică construită de Irod cel Mare în timpul renovării Muntelui Templului la sfârșitul primului secol î.Hr. Probabil cea mai magnifică construcție laică a lui Irod, structura cu trei nave a fost descrisă de Iosif Flaviu ca merituoasă „să fie menționată mai bine decât oricare alta sub soare.” Un centru de activitate publică și comercială, Stoa Regală a fost locul probabil al curățării Templului de către Isus, relatată în Noul Testament. Stoa Regală avea vedere la cartierele rezidențiale și comerciale ale Ierusalimului, iar în colțul său sud-vestic era locul de unde se sufla cornul de berbec pentru a anunța începutul zilelor sfinte. Stoa Regală a fost distrusă de armata romană în timpul jefuirii Ierusalimului în anul 70 d.Hr. Situl său este în prezent inaccesibil arheologilor, deoarece este ocupat de Moscheea Al-Aqsa. Totuși, artefacte din Stoa au fost recuperate atât din săpăturile de la baza platformei, cât și din utilizarea secundară în construcții ulterioare. Aceste dovezi au confirmat detalii date în relatările istoricului Iosif Flaviu și au permis, de asemenea, compararea decorațiunilor Stoa Regale cu cele folosite în alte clădiri monumentale contemporane.

Săpături pe Muntele Templului

Fostul sit al Stoa Regale este acum ocupat de Moscheea Al-Aqsa
Situl Stoa Regale este în prezent ocupat de Moscheea Al-Aqsa, al treilea cel mai sfânt lăcaș de cult al islamului, și este, prin urmare, indisponibil pentru explorare arheologică. Între 1968 și 1978, însă, profesorul Benjamin Mazar de la Universitatea Ebraică din Ierusalim a efectuat săpături la baza zidului sudic. Acestea au descoperit peste 400 de fragmente arhitecturale în dărâmăturile de sub situl Stoa, unele dintre ele fiind încorporate în utilizarea secundară în construcțiile ulterioare bizantine și umayyade. În ciuda naturii lor fragmentare, acestea oferă unele dintre cele mai mari și mai bogate ansambluri din era celui de-al Doilea Templu descoperite vreodată, un testament al splendorii descrise de Iosif Flaviu.

O fotografie care arată colțul unui zid de piatră înalt cu mai multe deschideri în partea de sus, deasupra cărora se ridică un minaret și o cupolă gri
Moscheea Al-Aqsa deasupra Zidului de sud al Muntelui Templului. În stânga sunt rămășițele Arcului lui Robinson
Descoperirile includ capiteluri corintice, frize dorice și cornișe modilion. Motivele prezente pe fragmentele găsite uneori se potrivesc cu modele observate în alte clădiri publice din era celui de-al Doilea Templu descoperite în regiune, în timp ce altele reflectă caracteristici arhitecturale unice. Acestea includ motive florale, rozete, modele de cablu similare cu descoperirile din regiunea Hauran din sudul Siriei și frunze de acantus prezente în arhitectura romană.

Wikipedia